iunie 28, 2021

O poveste cu parcări și administrație publică incompetentă

Spread the love

De multă vreme vreau să scriu ceva despre acțiunile mizerabile de transformare a majorității spațiilor publice de pe trotuare și de pe lângă trotuare din sectorul 3 (și nu numai). În ultimul an, toate locurile de parcare de pe breteaua Bulevardului Unirii s-au transformat în parcări de reședință. A urmat și Camil Ressu, mai nou am văzut și pe Liviu Rebreanu aceeași poveste. Practic, majoritatea locurilor în care poți parca legal, și în anumite cartiere toate aceste locuri, plus unele în care nu ar trebui să poți lăsa mașina (prin sectorul 5 de exemplu, sunt făcute locuri de parcare pe trotuare) au devenit fieful unui rezident din sector, care odată căpătat îl păstrează pe termen nelimitat, cu o reînnoire anuală. Chiar dacă nu îl folosesc, așa cum face un vecin de-al meu care mi-a și făcut scandal că îi iau locul la liber din fața blocului, îl subînchiriază sau îl vând de-a dreptul.

S-au supărat tot felul de oameni recent când a anunțat un primar de sector că mărește taxele pentru parcare. Să mă ierte acești cetățeni, dar mașina e un privilegiu, și ar trebui să plătim pentru ocuparea spațiului public, mai ales într-un oraș precum Bucureștiul. Dar nu așa. Administrațiile publice nu au niciun fel de viziune, și distrug orașul încetul cu încetul. În timp ce mii de metri pătrați în parcările deținute de retaileri zac nefolosiți pe timpul nopții, nu mai ai unde să lași mașina legal dacă mergi în vizită la cineva, dacă ești curier, vrei să te muți și chemi un camion, și așa mai departe. Și se dau avize în continuare, peste tot, pentru ditamai blocurile noi care trebuie să asigure un necesar dar vând locul de parcare separat de apartament. Ceea ce înseamnă că cel puțin o parte dintre cei nou veniți se vor bate tot pe cele câteva locuri la stradă, dacă mai există.

Ajung ușor ușor și la ceea ce a declanșat acest articol. Am parcat sâmbătă seara mașina la colțul blocului, lângă trecerea de pietoni, paralel cu alte 15 mașini care ocupă mereu trotuarul din față. Pe un loc care nu încurcă pe nimeni (e după semnul de trecere, oricum), de unde nu s-au ridicat niciodată mașini, dar care totuși nu permite, legal parcarea, pentru că e lângă trecere. Înainte se parca și pe trecere, până să se instaleze stâlpișori. În orice caz, dacă ar fi să ne luăm după distanța de la trecere și cea de la intersecție, nu are nicio mașină dreptul să staționeze acolo.

Ei bine, duminică la prânz am coborât să iau mașina și…surpriză, dispăruse. Evident că primul lucru la care m-am gândit a fost că o furase cineva. După care am sperat că e totuși ușor de găsit, că nu sunt multe în țară, și am un număr foarte ușor de recunoscut. Și iar am intrat în panică, până când m-am gândit, totuși, la ipoteza ridicării. Duminică, da? La prânz. Am sunat la dispecerat la sectorul 3, am dat de un polițist amabil care mi-a spus că nu o găsește în sistem, dar mai dă un telefon și sună înapoi. A revenit în două minute și și-a cerut scuze, pentru că avea o veste bună și una proastă. Ați ghicit. Mașina fusese ridicată. Am mers, am plătit, am recuperat-o, dar am rămas cu un gust foarte amar, din multe motive.

Am pus și o poză de pe stradă, unde se observă că în google maps nu se vede nici măcar semnul de la trecere, din cauza copacilor (mașina era după, ultima), și că după regula celor 25 de metri avem numai din poza asta vreo 7 mașini de ridicat.

Din toate mașinile parcate pe stradă, doar a mea era parcată neregulamentar. De ce nu le-au ridicat pe toate? Mi s-a comunicat că am încălcat un articol din codul rutier, cel cu parcarea la mai puțin de 25 de metri de trecere. Erau alte 20 de mașini în aceeași situație, pe ambele părți ale carosabilului. A fost ridicată una singură.

Într-o țară civilizată, zonele în care se ridică mașinile parcate ilegal sunt semnalizate ca atare. La noi dă cineva cu zarul. Ai noroc, bravo ție, nu ai… ghinion. Cobori într-o zi în fața blocului și nu mai găsești mașina. Nu te anunță nimeni.

Nu există nici în acest caz prevenție. Adică cineva de la poliție și/sau primărie care să vină să anunțe cu o perioadă înainte că se vor ridica mașinile din zona x. În condițiile în care de 7 ani de când locuiesc acolo am chemat și eu poliția pentru mașini care încurcau circulația sau erau abandonate pe drum și au mai fost ridicate periodic mașini parcate fără urmă de bun simț. Nu a fost niciodată cazul meu.

Nu se dau amenzi, se ridică direct mașinile. De ce, dacă nu e niciun pericol la mijloc, recurgem la cea mai idioată și riscantă variantă de sancțiune?

Așa e și cu controalele din partea autorităților, de la ANAF la ANSVSA. Așa e și cu rambursarea TVA-ului sau a banilor din concedii medicale. Dacă ai noroc, bine, dacă nu, Dumnezeu cu mila. Nimeni nu știe, nu anunță, nu previne, nu planifică. Și nu înțelege. De ce? E cineva în stare să răspundă la întrebarea asta? Aș vorbi de dublu standard, dar din păcate cred că e vorba doar de prostie, incompetență și lipsă de viziune. Și viitorul nu se anunță mai bun, din păcate.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *