Dacă nu știți, sper că nu sunteți șofer pe vreo aplicație de ride sharing. Iar dacă sunteți șofer pe Uber, Bolt sau chiar șofer de taxi, sper din suflet că veți considera întrebarea mea redundantă.

Am reînceput de vreo două luni să mai folosesc Uber sau Bolt ca să nu mai conduc, să nu caut jumătate de oră loc de parcare noaptea într-un sector în care aproape tot spațiul public pe care se putea parca legal a ajuns parcare de reședință, să nu mă stresez aiurea în trafic, să mai merg și eu pe jos sau chiar să pot să mai beau din când în când câte o bere, seara.

Cu ocazia asta, mi-am readus aminte că am un oarecare rău de mașină dacă nu sunt la volan și mă zguduie șoferul, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat să simt de mulți ani, și că aveam niște motive destul de bune pentru a nu mă urca într-o mașină condusă de alții.

Primul dintre acestea este siguranța. Și din păcate, majoritatea oamenilor cu care urc în mașină nu mă fac să mă simt în siguranță, și aici includ și prieteni și membri ai familiei extinse. Și eu, când merg singur, uneori, merg mai agresiv. Mai accelerez destul de tare la plecare, mă grăbesc, mai schimb benzi rapid. Dar chiar și atunci respect majoritatea regulilor de circulație de bun simț. Întotdeauna semnalizez înainte de a schimba banda, mă asigur, nu depășesc viteza legală decât foarte rar și cu foarte puțin, încetinesc mereu în preajma trecerilor de pietoni, și tot așa.

Atunci când merg cu cineva în mașină însă, și acel cineva este de obicei soția, și ceva mai rar și copilul și alți membri ai familiei, merg mult mai prudent. Am grijă mai mare la schimbările bruște de direcție, nu accelerez și nu frânez brusc, și mă folosesc de cutia de viteze și de controlul pedalei de accelerație, de obicei, pentru a încetini preventiv.

De altfel, asta mi se pare esențialul atunci când transporți oameni. Oameni care pot avea și rău de mașină, sau care nu se simt comod în situația în care șoferul conduce agresiv. Să mergi liniștit, și pasagerul să își poată vedea de gânduri sau de alte activități pe parcursul călătoriei, fără să se întrebe dacă mai ajunge întreg la destinație.

Din păcate, însă, acest ceva esențial e ignorat cu desăvârșire de mulți șoferi de Uber. I-am stricat ratingul unui domn, de curând, care a claxonat la jumătate din semafoare mașinile care nu plecau mai repede, a prins și 80 km/h prin centrul Bucureștiului, pus niște frâne bruște când și-a dat seama că nu poate forța culoarea portocalie, și schimbat benzile la greu fără să semnalizeze. M-am uitat ulterior la descriere și spunea acolo că de peste 40 de ani de când conduce a parcurs milioane de kilometri fără incident. Și îl cred. Știa să conducă. Și spre deosebire de alți șoferi din ultima săptămână, mai purta și centura. Dar probabil că a transportat pepeni majoritatea distanței. Iar oamenii nu sunt pepeni.

Oamenilor le mai pasă de legislație, oamenilor le place liniștea și oamenii se mai bucură și de călătorie, dacă au ocazia.

Și dacă vreți, vă mai dau un sfat extrem de bun dacă vă considerați șoferi de elită prin București. Un șofer bun nu e cel care merge repede. În linie dreapta și o Dacie 1310 prinde suta. Un șofer bun e cel care știe să se orienteze, să anticipeze și, înainte de toate, care cunoaște orașul. Pentru că secretul, în București, și asta mi-a povestit acum mulți ani un șofer bun de oameni, este să știi unde să te încadrezi și ce scurtături să folosești și când. Dacă stăpânești lucrurile acestea, poți merge regulamentar și ajunge la destinație înaintea oricărui vitezoman, fără pericolul de a te înfige în primul stâlp sau, cum am văzut recent prin Dristor, refugiu de tramvai.

Se tot vorbește de Uberizare și cum ne transformă gig economy-ul în antreprenori. Trecem peste mica ipocrizie care nu face distincția uneori între exploatare și antreprenoriat, și să spunem că așa e. Șoferul de Uber e antreprenor. Dar dacă e antreprenor, trebuie să se gândească și el la clientul lui. Să se întrebe de ce urcă el în mașină, și cum ar trebui să călătorească.

Prin anii 90, când a apărut seria Taxi a lui Luc Besson în Franța, era fain să te uiți la un șofer de taxi cu o mașină tunată care își duce clienții la destinație în timp record, încălcând toate regulile de circulație, deși li se face rău când ajung și oprește mașina. Dar clienții respectivi plăteau mulți bani pentru asta, și își asumau, împreună cu șoferul, un risc. Astăzi însă, prin București, avem mulți oameni care fac la fel ca Samy Naceri în film, dar fără nicio primă risc și pe seama clienților ignoranți.