octombrie 4, 2021

Frumos pe internet, până nu se împiedică cineva de un cablu și îl scoate din priză

Spread the love

Ziua de astăzi ar trebui să tragă cel puțin două semnale de alarmă.

Pentru cei care citesc articolul acesta mai târziu, astăzi, 4 octombrie 2021, de pe la ora 17, nu mai funcționează nici WhatsApp, nici Facebook și nici Instagram. Mulți oameni dezamăgiți, alții cu FOMO (mă aștept să se întâmple mai ales pe la tineri), alții care s-au mutat temporar pe Twitter și/sau Telegram, dacă mai au conturi, și în final probabil și niște lume care a redescoperit sau aflat că ne putem contacta semenii și prin telefon și SMS și citi știrile direct la sursă. Mai nasol pentru politicieni, că majoritatea nu mai știu să comunice decât prin intermediul social media, și probabil nu au prevăzut niciun mecanism de backup/redundanță.

Și ajungem așa la primul semnal:

  1. Dependența de o singură platformă de comunicare (și nu numai), asupra căreia nu deții controlul, este periculoasă. De asta scriu acum pe blog, unde nu am cine știe (spre deloc) audiență. Tot ce pun aici e al meu, și chiar dacă în spate am și eu niște furnizori, precum cel de hosting, cu backupuri constante stau mult mai liniștit, și nici nu îmi cenzurează nimeni conținutul sau îmi ciuntește audiența prin schimbări de algoritm. Ca să nu mai spun că textul acesta a fost scris prima dată pe OneNote, deci e și prin serverele Microsoft, și în laptop, offline.
  2. Internetul este foarte fragil. Atât de fragil încât dacă se împiedică cineva de un cablu îți poate pica un serviciu. Dacă pe undeva un furnizor cvasi-necunoscut, precum Let’s encrypt, datorită căruia mie mi-au picat și site-ul și instanța de Limesurvey săptămâna trecută (mulțumiri lui DC, care a și identificat și rezolvat problema până să se prindă și alții mai mari) dar care a afectat până și Slack, nu își face un update, se pot strica multe. Foarte ușor.
  3. Digitalizarea are în continuare limitări destul de mari. Acest lucru ar trebui să aibă inclusiv sau mai ales implicații asupra tuturor celor care strigă până răgușesc despre tema digitalizării statului. Da, e bună, dar nu cu orice preț. Și nu doar digitalizare. Și nu digitalizare fără competențe.

S-a râs recent pe tema unor hackeri care au atacat sistemul informatic al unui spital, care a revenit imediat la creion + hârtie și a continuat activitatea. Cred că nu se mai râdea la fel dacă li s-ar fi refuzat accesul la servicii medicale unor pacienți pe motiv că nu funcționează sistemul. Ne-am obișnuit cu tehnologia, și toată lumea din domeniu ne vinde gogoși cu agilitate, integrare în viața de zi cu zi, orice vrem on demand sau as a service și alte prostii. Și e frumos să îți poți extinde sistemul cognitiv, cum zice Andy Clark cu tot felul de gadgeturi și servicii, dar având în vedere punctul doi de mai sus e atât de ușor să devii mentally challenged în zilele noastre, dacă ajungi în punctul respectiv și pierzi contactul cu non-digitalul, încât ar trebui să ne pregătim mai bine și pentru astfel de situații. 

Mai știți să ajungeți în Piața Victoriei la Guvern, fără Uber și Waze sau Google Maps?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *