octombrie 9, 2021

Cine mai crede în covrig?

Spread the love

Contrar aparențelor, aceasta nu este o poveste despre coronavirus, ci în primul rând despre limbaj și discursul public din România. Dar nu doar din România, așa că îmi cer scuze pentru deziluzia creată în rândul celor ce încă mai credeau în excepționalismul românesc.

Mi se pare că a devenit din ce în ce mai dificil să ai o discuție decentă în public, și mai ales în scris, pentru că pandemia a și adâncit niște clivaje dar a și provocat unele suplimentare, ceea ce în fond duce la o divizare aproape ireconciliabilă a oamenilor pe teme fundamentale care, intrând în sfera cotidianului, strică fundamental relațiile sociale.

Am auzit și citit de multe ori discursul despre vaccin prin care unii cunoscuți se bucură de faptul că pandemia a arătat cât de proști sunt alți cunoscuți, și că altfel nu ar fi avut niciodată ocazia să își dea seama. Am observat că, în funcție de unde te poziționezi astăzi, ești fie antivaxxer, fie martor al lui covrig, fie prost, incult, sexomarxist, progresist, adept al corectitudinii politice, snowflake, nazist, socialist, stângist (stângismul fiind o boală mintală) și tot așa. Florin Cîțu a devenit Cuțu, covidul a devenit covrig, și ajungem invariabil să fim reduși cu toții, în cel puțin câteva discuții, la una sau mai multe esențe sinistre. Și uite așa descoperim că oamenii din jurul nostru sunt x sau y, unde și x și y ajung uneori indicatori ai unui statut aproape subuman. Și refuzăm din principiu dialogul și orice vine din partea cealaltă.

Într-un fel, etichetele acestea nu sunt cu nimic diferite de cele la adresa femeilor, a celorlalte rase sau etnii. Funcționează la fel. Îl reduc pe celălalt la o singură caracteristică, impusă de undeva de sus, care îi anulează aproape complet orice putere, autoritate sau chiar statut. Îl transformă în mai puțin om decât noi și îi distrug legitimitatea.

În plus, însă, mută răspunderea unor probleme sociale, instituționale, asupra individului, și acesta este, în fond, cel mai periculos efect. Dacă nu te vaccinezi, tu ești ăla prost, ucigaș, căruia nu îi pasă de semeni. Am mai scris despre asta, dar s-au mai schimbat lucrurile de atunci. În rău.

A venit valul 4, e mai rău ca niciodată dacă ne uităm pe statistici, dar se pare că am pierdut startul și nu îl mai putem recupera. Suntem pe penultimul loc în UE la numărul de vaccinați, numărul de morți și de infectați a devenit o simplă statistică, care ne bombardează în presă de un an și jumătate, și nu suntem în stare să facem nimic. Și uite cum am căzut și eu în capcană. Că nu noi nu suntem în stare. Nu există noi.

Eșecul vaccinării nu e, după cum tocmai aproape am insinuat, un eșec individual, ci e un eșec major al instituțiilor și al politicilor publice. Al ciclurilor electorale scurte, al discursului de care vorbeam mai sus și care a devenit legitim când am celebrat suedezul cu plăcuțele m**e PSD doar pentru că unora nu le convenea cine e la putere, în loc să sancționăm mârlănia și să recunoaștem beneficiile unui dialog decent chiar și cu cei cu care nu suntem de aceeași părere. E un eșec al educației, al politicilor sociale aproape inexistente și a dispariției noțiunii de interes public.

Statul nu a reușit să convingă nici măcar medicii de importanța vaccinului, și nici măcar politicienii (și da, mă uit și la Președinte aici) care ne bat obrazul pe RoAlert nu sunt în stare să respecte regulile pe care ei le impun și să poarte măcar mască atunci când sunt fotografi în zonă și se îmbulzesc la Congrese care se puteau desfășura bine mersi online. Nu a fost în stare să ajungă la populațiile vulnerabile, dar s-a așteptat să se vaccineze bătrânii cu programare pe platforma creată de STS (să mai zică cineva că nu suntem buni pe IT) într-o țară care e tot pe ultimul loc și la competențe digitale.

Suntem în mijlocul undei pandemii de proporții planetare care a luat prin surprindere foarte multă lume. Inclusiv oamenii de știință. Inclusiv medicii. Și nimeni nu recunoaște asta. Iar statul român nu e în stare să transforme rezultatele acestor procese de producere de cunoaștere în politici publice coerente. Nici măcar să le disemineze în rândul specialiștilor, că de asta mergi la centrele de vaccinare și fiecare medic îți spune altceva. În schimb, scoate ordonanțe pe genunchi în care e ok să te duci la sală fără mască, în spațiu închis, dar nu să faci sport afară în grupuri mai mari de 10 persoane. Pentru că fiecare schimbare de guvern, din ce în ce mai rapid, schimbă și oamenii din aparatul administrativ, și totul se face de azi pe mâine. Și strategiile, și reformele, și ordonanțele, și legile, care își pierd și ele, ușor ușor, legitimitatea.

Și uite așa ne trezim cu m**a în societate și începe să ni se pară normal să înjurăm politicienii, să ne batem în trafic, să nu mai vorbim cu rudele care nu se vaccinează și nu mai suntem în stare să livrăm o critică a guvernării și măsurilor cu o minimă coerență, în care să nu se mai amestece înjurături, conspirații, oculte mondiale, terapie cu ozon și mărturii ale sfinților părinți.

1 Comment

  • Ai sintetizat foarte bine ce se întâmplă. Întreaga situație e mohorâtă, până și amărâta asta de vreme.
    Mereu mi se pare curios cum cei mai virulenți dintre noi, cei care arată cu degetul și țipă cel mai tare sunt cei (care se simt?) mai responsabili pentru starea de fapt, indiferent de tabăra din care fac parte: vaccinați neglijenți în circumstanțe elementare, nevaccinați disperați și totuși reticenți etc.
    Noi și ceilalți. Oricare noi și oricare ceilalți. Ai crede. Și totuși, mulți reușim încă să percepem toate nuanțele de gri. Încercăm și reușim să înțelegem. Frica. De necunoscut, de nedreptate, de pericol.
    Cântăream postarea lui Zoltan Andras de mai deunăzi și remarcam tot disprețul ce răzbătea din rândurile lui. Și ca el sunt mulți. Vocali, mereu în ofensivă. Repet, nici nu contează de care parte se situează.
    Toate crizele majore au scindat lumea: euro, imigranții, clima, Afghanistanul, pandemia… În tinerețe, mi se părea că a fi inteligent e cel mai important. Acum, la vârsta senectuții 😁, bunătatea mi se pare extrem de valoroasă și de rară. Genuine goodness. Și da, discursul trebuie schimbat. În așa fel încât să facă apel nu la inteligență, ci la bunătate. Oameni buni există și eu cred în ei. Nu în noțiuni abstracte, ci în oameni și în faptele lor. Doar mobilizarea mai poate muta munții.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *