octombrie 12, 2021

Presa, marele alb, flacăra violetă și 5G

Spread the love

Am încercat să mă uit la documentarul care a apărut astăzi (cred) despre B.O.R. și am cedat după vreo 10 minute. L-am deschis pentru că toate discuțiile văzute pe internet mi-au creat așteptări, cam ca la Squid Games. La serial, din păcate, m-am uitat până la capăt, pentru că am tot sperat că se va întâmpla ceva mai deosebit. Documentarul însă mi-a cam retezat cheful din prima.

Experiența, chiar și așa, de scurtă durată cum a fost, mă face să mă întreb din nou ce ne împiedică, totuși, să avem și noi o presă decentă, și de ce devine din ce în ce mai greu să găsești un material coerent, scris cum trebuie, cu respect pentru cititor și o argumentație mai de doamne ajută. Mă întreb același lucru și când mai văd un blockbuster sau o comedie americană, cu scenarii scrise de oameni pentru care glumele noastre de autobază ar fi un salt calitativ extraordinar.

Nu, nu sunt cu biserica, dar nici cu stilul acesta nou de a căuta țapi ispășitori peste tot și a depune muncă jurnalistică de excepție nu știu câte luni pentru a descoperi apa caldă. Nu în București, că nu e, și da, sunt ironic.

Cred că teoriile conspirației și toate poveștile cu serviciile ne-au făcut, pe unii dintre noi, să căutăm tot felul de legături dubioase peste tot, chiar și acolo unde nu sunt, și să ne entuziasmăm atât de mult la primul indiciu care pare să ne confirme ipotezele de plecare încât uităm de tot de bunul simț și ne oprim acolo.

În acele zece minute în care m-am uitat, am auzit pe cineva entuziasmat că nu i-a verificat nimeni legenda (ce chestie, să te duci la o întâlnire de business și să aibă încredere în tine interlocutorul) și a reușit să se infiltreze în rețea, un comentariu despre cum un om de afaceri explică funcționarea organizației, adică a Bisericii (extraordinar, m-a dat pe spate, așa ceva n-am mai văzut nici pe Netflix) și vreo două discuții despre cum Patriarhul e securist și și-a infiltrat civili în PSD și a și recrutat civili în Biserică.

Din punctul meu de vedere, un jurnalist de investigație, mai ales dacă petrece 8 luni în marea organizație secretă numită Biserica Ortodoxă Română, ar trebui să știe în primul rând, asemenea unui antropolog, să pună întrebări. Cu tact. Să absoarbă informație. Să încerce să înțeleagă cum funcționează lumea din jur.

Am avut multe interacțiuni de învățare, de la catedră, cu studenți cărora am încercat să le explic și cum să facă cercetare, dar și cum să pună întrebări atunci când vor să afle ceva. Există la toți, la început, o fascinație pentru terenul de cercetare și pentru celălalt, care pare extrem de exotic. Dar impactul acestui entuziasm nu mai este scuzabil după o vârstă și puțină experiență. Limbajul pe care îl folosești în întrebări, atitudinea, arată dacă ai cât de cât habar de lumea în care te învârți sau nu.

Să mai zic ceva de cum funcționează mare parte dintre licitațiile publice și piața construcțiilor de la noi? Sau în general cât de viciat e sistemul achizițiilor publice? Revin la paralela cu munca de antropolog. Indiferent la ce anume te uiți, e important să înțelegi și contextul și toate celelalte variabile/lucruri din ecosistem, pentru că sunt extrem de importante. Nu încerc să scuz risipa resurselor publice sau umflarea unor facturi sau, sau, dar aș vrea să văd mai puțină maculatură despre servicii, 5g, Soros, click aici, uite cum a crescut numărul de cazuri, halucinant, cine este X, și mai multe texte care să nu pară scrise de un elev de clasa a 7a corijent la 5 materii, care a făcut asta ca să nu trebuiască să o faci tu.

Orice referire la publicații și personaje reale este pur întâmplătoare.

8 Comments

  • Ba, serios?
    Vedem legături dubioase peste tot, chiar și acolo unde nu sunt? Adică un cleric explica plin de aroganta cum aranjează licitații cu statul și tu insinuezi că „nu sunt”?
    Au descoperit apa calda? Oamenii ăștia demonstrează ceea ce noi bănuim, arata cu subiect și predicat cum se fac mânării și se fură banul public și tu spui că se caută tapi ispasitori? Ca și cum biserica nu ar fi vinovată, dar noi arătăm cu degetul către un amarat ca să avem un vinovat? Pai asta demonstrează reportajul, că prin BOR s-au delapidat miliarde, o demonstrează prin declarațiile pline de emfază ale membrilor săi de vaza, ce vrei mai mult?
    Vorbești despre cum se pun întrebări și cum se absoarbe informația, ca și cum informațiile ar fi ladispozitia tuturor, doar sa vrei sa le culegi… Oamenii au încercat să contacteze BOR și au solicitat informații, care crezi că a fost răspunsul BOR? Te las să ghicești. Daca vedeai tot reportajul, știai. Dar tu comentezi ca ars, pentru că după 10 minute te-ai topit.
    Daca citeam și eu „decât” primele 10 rânduri as fi zis că ești un prost fanatic care prefera sa pupe icoane și sa fure din buzunare, dar am avut răbdare spre deosebire de tine și la final am realizat că ești o jigodie cu foarte multa carte.
    Felicitări, ai atras atenția unui om cu textul tau.

  • Încep prin a-ți mulțumi pentru răbdarea de care ai dat dovadă pentru a parcurge textul meu, în primul rând. Îți voi și răspunde, pentru că sunt de părere că avem nevoie de dialog mai mult pe teme care polarizează societatea, și penultimul tău paragraf îmi confirmă asta.
    Din păcate, e greu să disociezi opinia unui om despre modul în care este prezentată o astfel de temă, de exemplu, de o anumită poziție, să o numim politică, sau de o anumită esență pe care i-o atribui prin prisma acelei poziții (de pupător de moaște, în acest caz concret).
    Textul meu a pornit de la cele 10 minute vizionate din reportajul despre BOR, însă nu este strict despre autorul reportajului sau Recorder, ci despre niște metehne legate de scris/vorbit, adică de discurs public, și modul în care se fac anumite lucruri la noi, în mare parte din presă.
    Nu am spus că nu ar fi Biserica vinovată de ceva, deși aș lăsa pe seama instanței lucrurile acestea, mai ales că eu nu cunosc legislația în baza căreia funcționează, și e chiar irelevant aici. Dacă vrei punctul meu de vedere despre tema mai mare a reportajului, uite-l aici: Biserica ar trebui să fie mult mai transparentă cu banii, la fel ca multe alte instituții, și trebuie gândite mecanisme pentru a preveni risipa de resurse din banii publici, la toate nivelurile. Dacă privesc însă mai din avion lucrurile, asta este o problemă structurală, și ar fi bine să fie rezolvată la alt nivel, și nu doar la nivelul a cum și ce comunică Patriarhia. Pentru că aceleași lucruri identificate acolo sunt valabile în mult mai multe industrii și responsabili pentru risipe și contracte de valoare mult mai mare decât în povestea de mai sus.
    Era nevoie de așa ceva, indiscutabil, și trebuie reformă în BOR la fel ca în multe alte instituții. Pe de altă parte, e multă literatură despre legăturile slabe (vezi Granovetter) și modul în care funcționează societatea, și nu doar la noi, așa că ceea ce spun despre găsirea unor anumite legături, dacă le cauți, e valabil în multe situații și adevărat. Însă e cale lungă de la legături și vinovăție, și asta e o altă boală pe care o avem în ultima vreme. Căutăm vinovați individuali, nu ne mai uităm la instituții și alte variabile. Și în ritmul ăsta schimbăm oameni, și atât.

  • Ești foarte abil in jonglatul cu idei, cuvinte și nuanțe. Felicitări! Ce faci tu poarta un nume generic: manipulare. Discursul tau este atât de greșit în atât de multe feluri încât nici nu știu de unde să-l apuc. Asta poate pentru că este și atât de alunecos…
    Evident asociem opiniile celor din jur cu o anumită poziție, dar nu este vorba de politică aici, ci de responsabilitate sociala și în esență de conduită morala și calitate umană. Și este foarte bine sa fie așa. Așa ne definim, prin ideile exprimate și prin faptele ce le susțin.
    In cazul de fata avem de-a face cu niște jurnaliști care și-au asumat un risc major după părerea mea pentru a se infiltra într-o rețea care delapidează bani publici. Tu amendezi comportamentul sau limbajul reporterului când el joacă un rol într-o situație cu potențial pericol. Cum ar veni tu o arzi pe deontologie jurnalistică într-o situație critica de infiltrare într-o structură mafiota. Sancționezi mirarea reporterilor când mafioți la nivel înalt nu cercetează un infiltrat, vorbind despre încrederea de la o întâlnire de business… Comparația ta e cel puțin rizibilă, daca nu rău intenționată. E atât de evidenta natura mafiota a întâlnirilor, cu telefoanele lăsate în camera de alături, cu discuții despre conexiuni la nivel înalt, contracte date pe nume, etc… Iar tu asta ai găsit să comentezi. Securiști, statul paralel, 5G (?!?), emiți tot felul de panseuri ironice, când în reportaj oamenii corupți ai sistemului numesc și descriu marii profitori și procedurile de delapidare.
    Vorbești generic (in comentariul ulterior) despre cum ar trebui făcut un astfel de reportaj… Tu chiar îți imaginezi cum ar suna într-un articol „Biserica ar trebui să fie mult mai transparentă cu banii” și cine ar baga in seamă o astfel de afirmație? Ce urmări ar avea așa ceva? Întrebarea e retorica, evident urmările ar fi ZERO. Spui că justiția ar trebui să se ocupe de asta… Pe baza a ce??? Pe baza căror anchete, ale cui? Ale unor instituții aparținând fix statului care facilitează astfel de mânării abjecte? Evident că nu.
    Ce a făcut recorder este fix singura șansă ca cineva sa semnaleze și amendeze o ramură a corupției din acest stat. Și cu probe, cu declarații filmate pe ascuns. Cine ar fi declarat asta la un interviu oficial? (nu trebuie să răspunzi, e tot retorica). De aici se pleacă mai departe. ASTA este scânteia de la care trebuie să intervină justiția. Daca o va face sau nu, e vina statului. Dar ce au făcut băieții ăștia e cel puțin lăudabil. Astăzi a demisionat consilierul psd-ist și de la primărie și din partid. E un pas, nu? E mai mult decât ZERO, nu crezi?
    A, că mai sunt zeci, sute de astfel de ramuri de corupție, mai mari sau maioci, adevărat. Dar pentru fiecare ramura expusa se va găsi o voce ca a ta care să spună: „E, asta era! Mai sunt altele mai mari, de ce va luați tocmai de astia?” Și uite așa, mai bine nu mai facem nimic. Nu?
    Articolul tau comentează „vezi doamne” calitatea reportericeasca, tu fiind cel care extrage din context și lovind în oamenii care au făcut un lucru genial, care nu putea fi făcut mai bine, și dai exemple de cum ar trebui făcut… Că sa nu fie nimic. Ești apologetul lui ZERO. Felicitări, din nou.
    As avea mult mai multe de spus despre textul tau, fiecare paragraf pe care îl scrii conține o deformare a unor concepte, o extragere din context, ești extrem de abil in manipulare. Încă o dată felicitări. Rămâne totuși fascinant faptul că recunoști că te-ai uitat la 10 minute din 50. Când te-ai apucat de homo sapiems bănuiesc că ai studiat prima sută de mii de ani și restul de 400.000 ai zis că nu are sens sa le studiezi, că prea sunt prea primitive și agresive primatele astea… Nu? In alta ordine de idei, eu am renunțat la squid game după episodul 2. Ar fi cazul să-ți reconfigurezi puțin criteriile de selecție 🙂
    Când eram eu mic era o vorbă pe care mi-am amintit-o citindu-ti rândurile atât de frumos unse și aranjate: brânză buna in burduf de câine.

    • Ioan, mă bucur că ai continuat discuția. Aș vrea să lămuresc două-trei chestii.
      1. Mă pricep cât de cât la câteva lucruri. Puține, de altfel. Unul dintre ele este scrisul. Ar mai fi pusul de întrebări, ascultatul, extragerea de informație, înțelegerea contextului într-o situație dată și mai multe din zona asta. Și când spun că mă pricep cât de cât la scris, am și făcut asta, sub diferite forme, și înțeleg destul de bine, deși la a doua mână, chiar și ce presupune jurnalismul de investigație.

      Din ce am spus mai sus ar trebui înțeles mai răspicat că nu condamn demersul jurnaliștilor, dar nici nu cred că ar trebui să cădem în extrema cealaltă, și să lăudăm ceva doar pentru că a avut cineva curajul să o facă, și pentru că, spui tu, nu se putea face decât așa. Opinia mea despre modul în care s-a prezentat autorul reportajului în video mai este împărtășită și de alți oameni care știu poate chiar mai bine decât mine și să scrie și să pună întrebări.

      2. Cât de cât, înțeleg și eu mecanismele prin care funcționează anumite piețe, se face business și la noi și în altă parte și prin care funcționează relațiile de afaceri cu statul. Poate că sunt, de fapt sigur sunt într-o poziție privilegiată din care descoperirea apei calde e o banalitate pentru mine și încep să mai uit că în București nu toată lumea are centrală.

      Am întâlnit și eu destui oameni care lasă telefoanele în altă cameră atunci când se întâlnesc, și nu o ‘ard pe deontologie jurnalistică’ ci pe metodologie academică. Ceea ce într-un fel e mult mai elitist și da, dacă vrei să îmi găsești o vină o scot și pe asta la înaintare.
      Nu înțeleg însă de ce te miră că am marturisit că m-am uitat doar la 10 minute din reportaj. Scopul meu nu e să arunc cu noroi într-o profesie sau să apăr BOR (e oricum cvasi-imposibil de apărat pe tema asta, oricum), însă din rolul ocazional de ‘educator’ pe care îl joc, cred că e chiar firesc și sănătos să sancționez niște lucruri cu care nu sunt de acord și să mai atrag și eu atenția asupra unui mod de practică, aici a jurnalismului, care cred că pe termen lung nu e benefic pentru nimeni.

      Am amestecat multe lucruri pentru că mintea mea funcționează făcând tot felul de conexiuni, care mie îmi sunt evidente, însă uneori doar mie. Și am identificat o retorică familiară din alte situații, și un mod de a face jurnalism pe care l-am mai văzut dus la extrem în alte publicații, și care nu mi se pare deloc ok. După cum spuneam, nu e despre recorder, nu e despre bor, e despre cum putem să vorbim/scriem/cercetăm/articulăm un discurs critic relevant care să ducă și la schimbare acolo unde este necesară. Și problemele nu sunt la nivelul lui Gigel care dă dovadă de exces de zel și naivitate, ca să nu zic stupizenie (atribute care însă nu cred că sunt suficiente pentru a-i asigura statutul de infiltrat sau a trasa niște conexiuni șubrede) ci puțin mai mari, ale cadrului care permite existența unor astfel de comportamente și dezvoltarea lor în lipsa unui minim set de sancțiuni.

      BOR e o țintă facilă, oricum, dar putea fi și despre mafia gunoiului, cu stilul ăsta aș fi scris exact același lucru.

  • Ce-ar fi fost să urmărești tot documentarul și apoi să-ți dai cu părerea? Tertipurile astea ieftine, că „m-am uitat la 10 minute și am renunțat scârbit”, nu țin. Nu voiai să facă și un sondaj de opinie? Eventual și un interviu direct cu preafericirea sa?

    • Ce înseamnă că „nu țin”? Vezi și tu vreo conspirație pe aici? Crezi că am primit ordin de la unitate?
      E amuzant cum se perpetueaza și în comentarii niște lucruri pe care le semnalez în scris.
      Ce treabă are sondajul de opinie? Nu crezi că am competențele necesare pentru a comenta o metodă de discuție/prezentare și un mod de prezentare a informației? Dacă răspunsul este da e ok, ești îndreptățit să crezi asta și putem încheia discuția.
      Dacă în schimb vezi în ce am scris o temă care nu există, cum ar fi discreditarea autorului sau încercarea de scuzare/reabilitare a subiectului sau subiectilor reportajului, nu ai nimerit unde trebuie, că nu există așa ceva.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *